Centrul de Presă al USH: interviu cu Conf. univ. dr. Georgeta Pinghiriac, Decan al Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane

Centrul de Presă al Universităţii Spiru Haret: Interviu cu Conf. univ. dr. Georgeta Pinghiriac, Decan al Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane

Georgeta-Pinghiriac

Astfel ne-a întâmpinat doamna decan Georgeta Pinghiriac, într-un spațiu plin de premiile obţinute de-a lungul timpului, atât de dumneaei, cât şi de studenţii pe care i-a format.

În interviul pe care îl puteţi citi în rândurile ce urmează, Georgeta Pinghiriac, o fire de artist, ne-a vorbit cu o sensibilitate aparte despre perioada în care a interpretat-o de nenumărate ori, pe Violetta Valery. De asemenea, ne-a povestit despre cariera de cadru didactic și de foștii studenţi care, fiind ori în țară, ori în străinătate, îi solicită sfatul.

Cum aţi descrie activitatea de decan în câteva cuvinte?

Pentru mine a fost o încercare. Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane s-a constituit în urma unui proces de reorganizare, desfăşurat în Universitatea Spiru Haret în anul 2015. Atunci când am dat concurs, mi-am spus „bine, voi încerca să fac acest efort, este un început profesional şi personal”, fiindcă toți ne dorim să devenim mai buni, mai valoroşi, pentru a contribui la bunul mers al Universității Spiru Haret.

De ce aţi ales să deveniţi cadru didactic?

Am fost sfătuită de celebra noastră soprană, maestra Arta Florescu, care mi-a fost mentor şi care la sfârşitul studiilor mi-a spus: „Draga mea, trebuie să devii propriul tău  profesor. Vei forma elevi și predând, îţi vei pune întrebări”. În felul acesta am avut aproape o dublă carieră, pentru că în primul rând am fost artist liric şi totodată propriul meu profesor, dar am şi coordonat elevi. Aceste activităţi au fost concomitente: artist liric și cadru didactic, pentru început la Iaşi, la Şcoala de Muzică, apoi, la Galaţi – Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”şi la Bucureşti, în cadrul Universității Spiru Haret.

Dacă nu aţi fi ales calea muzicii şi a profesoratului ce alt traseu profesional aţi fi dorit să urmaţi?

Eu nu aş fi mers în altă direcţie şi sincer vă spun că pictez, am foarte multe tablouri, sunt autodidact, dar categoric, muzica a fost alegerea potrivită. Am ştiut întotdeauna că vocea este cel mai uman instrument şi că acesta este drumul meu.

M-am gândit că există în viaţă trei perioade: perioada de formare, perioada de afirmare şi perioada de consacrare. Trebuie să recunosc că, încă de mică, familia şi şcoala m-au sprijinit în pregătirea mea profesională. (Interviul integral)